Legea instituie, atât în cazul minorilor, cât și a persoanelor aflate sub tutelă specială, necesitatea unei protecții juridice suplimentare atunci când vine vorba de gestionarea patrimoniului lor, plecând de la ideea că aceștia nu au maturitatea sau discernământul necesar pentru a lua singuri decizii patrimoniale importante. De aceea, actele de dispoziție pot fi încheiate, de către minori și de către persoanele aflate sub tutelă specială, numai cu încuviințarea instanței de tutelă.
Ce sunt actele de dispoziție?
Un act de dispoziție este un act juridic prin care o persoană modifică, transmite, dobândește sau renunță la drepturile patrimoniale asupra unui bun.
Exemple uzuale:
- vânzarea sau donația unui imobil ori a altui bun important;
- constituirea unei ipoteci sau a unui gaj;
- acceptarea unei moșteniri;
- partajul succesoral (împărțirea bunurilor moștenite între moștenitori);
- renunțarea la un drept patrimonial.
Acestea se diferențiază de:
- actele de conservare – care urmăresc doar păstrarea unui drept (ex. înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci);
- actele de administrare – care privesc folosirea obișnuită a bunurilor (ex. închirierea unui apartament).
Cine are nevoie de încuviințarea instanței?
Legea prevede că nu doar minorii, ci și persoanele aflate sub tutelă specială se supun acelorași reguli:
- Minorii cu vârsta între 14 și 18 ani au capacitate de exercițiu restrânsă. Ei pot încheia acte juridice, dar pentru actele de dispoziție este obligatoriu acordul părinților sau al tutorelui și autorizarea instanței de tutelă.
- Minorii sub 14 ani sunt lipsiți de capacitate de exercițiu, fiind reprezentați de părinți sau tutore. Și aici, pentru încheierea unor actele de dispoziție se cere autorizarea instanței de tutelă.
- Persoanele aflate sub tutelă specială, fiind lipsite de capacitate de exercițiu, sunt reprezentate de către tutore, având nevoie și de autorizarea instanței de tutelă pentru încheierea unor actele de dispoziție
- În unele situații particulare, spre exemplu, atunci când există conflict de interese între părinte/tutore și copil, este necesară numirea, de către instanța de tutelă, a unui curator special, concomitent cu autorizarea actele de dispoziție.
În ce condiții aprobă instanța actele de dispoziție?
Potrivit art. 145 Cod civil, instanța de tutelă acordă autorizarea numai dacă:
- actul răspunde unei nevoi reale, sau
- prezintă un folos neîndoielnic pentru minor sau pentru persoana aflată sub tutelă specială.
Autorizarea se dă pentru fiecare act în parte și, atunci când este necesar, instanța stabilește condiții clare (de pildă, un preț minim de vânzare).
Concluzionând, acceptarea unei moșteniri, un partaj succesoral sau înstrăinarea unui bun nu sunt acte banale, mai ales când în discuție se află patrimoniul unui minor sau al unei persoane aflate sub tutelă specială. Legea cere o condiție suplimentară, cu scop de protecție: încuviințarea instanței de tutelă, pentru a garanta că aceste acte servesc cu adevărat interesului persoanei protejate.
Încuviințarea instanței de tutelă este o procedură necontencioasă judiciară, scutită de la plata taxelor de timbru, care implică, de obicei, prezentarea la 1-2 termene de judecată. Dacă vă aflați într-o astfel de situație, biroul nostru de avocatură vă poate sprijini în redactarea cererii către instanță, în vederea obținerii autorizării instanței de tutelă.
