Ca principiu, adresa de înființare a proprii, comunicată de către executorul judecătoresc, constituie act de executare cu efect întreruptiv de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. Însă în ce condiții?

Conform prevederilor art. 709 Cod procedură civilă:

(1) Cursul prescripţiei se întrerupe:

2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Acest subiect, al efectului comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit asupra termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, a fost dezbătut în cadrul Întâlnirii președinților secțiilor civile ale Î.C.C.J. și ale Curților de apel, din 26-27 mai 2022 de la Craiova, concluzia la care s-a ajuns fiind că adresa de înființare a proprii, comunicată de către executorul judecătoresc, constituie act de executare cu efect întreruptiv de prescripție a dreptului de a obține executarea silită numai în măsura în care este eficient în sensul că produce efectul indisponibilizării sumelor de bani urmărite prin poprire.

Vom analiza situația cea mai uzuală, în cazul debitorilor persoane fizice, în care terțul poprit este o instituție de credit la care debitorul are deschis un cont (banca), putând identifica două ipoteze:

– dacă în contul debitorului, la data comunicării adresei de înființare a popririi, nu se găsește nicio sumă de bani, terțul poprit nu are obligațiile prevăzute de art. 787 C. proc. civ., întrucât nu datorează sume de bani debitorului, caz în care adresa de înființare a popririi nu constituie un act de executare eficient pentru că nu produce efectul indisponibilizării sumelor de bani, din moment ce acestea nu există, și, ca atare, nu constituie un act de întrerupere a prescripției dreptului de a obține executarea silită;

– dacă în contul debitorului, la data comunicării adresei de înființare a popririi, nu se găsește nicio sumă de bani, însă, ulterior, acest cont este alimentat, adresa de înființare a popririi devine un act de executare eficient, indisponibilizează sumele existente în cont și, pe cale de consecință, din acel moment al alimentării contului cu disponibil, pentru viitor, iar nu cu efect retroactiv de la data comunicării adresei, se produce efectul întreruptiv al prescripției dreptului de a obține executarea silită.

Evident, în toate ipotezele specificate anterior, actul de executare al adresei de înființare a proprii produce efectul întreruptiv al prescripției dreptului de a obține executarea silită numai dacă aceasta nu este deja împlinită la momentul efectuării actului de executare.

Amintim aici faptul că termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care este 3 ani, se poate împlini atât anterior depunerii cererii de executare silită, cât și pe parcursul executării silite, în cazul unui dosar execuțional în care nu s-au mai efectuat acte de executare întreruptive de prescripție.

În concluzie, în ceea ce privește poprirea instituită asupra unui cont bancar, acest act de executare poate avea un efect întreruptiv de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, în cazul în care este un act eficient, sau nu, în cazul în care nu a produs efectul indisponibilizării sumei de bani urmărite prin poprire.